Londra cere un miliard de lire de la patru grupuri auto pentru dieselurile care au intrat gratis în zona cu taxă

Transport for London cere până la un miliard de lire de la mai multe grupuri auto, printre care Stellantis, Jaguar Land Rover, BMW și Nissan. Acuzația: mașini diesel prezentate drept conforme cu normele de emisii, deși nu erau, au intrat ani la rând în zona cu taxă a Londrei fără să plătească cele 12,50 lire pe zi.

Pe scurt

• TfL susține că producătorii au declarat, explicit sau implicit, că anumite diesel respectă normele de emisii, iar declarațiile ar fi fost false.
• Miza financiară e taxa zonei cu emisii ultra-reduse: 12,50 lire pentru fiecare zi de intrare, neplătită de mașini care ar fi trebuit clasificate drept neconforme.
• Acțiunea vizează diesel mai vechi, fabricate acum peste unsprezece ani. A fost lansată în 2024 și a ajuns în instanță la finalul lui iulie 2026.
• Instanța a suspendat cauza până în octombrie, până se lămurește litigiul principal de dieselgate.
• Pe 10 iulie, aceeași instanță respinsese majoritatea acuzațiilor aduse de circa 1,6 milioane de proprietari britanici.

Ce se judecă, de fapt

Construcția juridică e neobișnuită și merită înțeleasă, pentru că nu e un proces clasic de dieselgate.

În procesele obișnuite, cumpărătorul spune: am plătit pentru o mașină curată, am primit una murdară, dați-mi banii înapoi. Aici reclamantul nu e cumpărătorul, ci operatorul de transport al orașului, iar prejudiciul reclamat nu e valoarea mașinii, ci taxa neîncasată.

Logica e directă. Zona cu emisii ultra-reduse din Londra taxează cu 12,50 lire pe zi vehiculele care nu ating pragul de emisii. Încadrarea se face pe baza normei declarate de producător. Dacă o mașină a fost declarată conformă fără să fie, a intrat gratis într-o zonă în care ar fi trebuit să plătească. Înmulțit cu sute de mii de vehicule și cu ani de zile, ajungi la un miliard de lire.

Avocatul TfL a formulat-o fără menajamente: declarațiile au fost false, făcute cu rea-credință sau din nesăbuință, iar în subsidiar din neglijență.

Apărarea producătorilor nu atacă deocamdată fondul, ci forma. Avocații lor spun că sunt acuzații grave, cu consecințe potențial mari, aduse fără detalii concrete: care mașini, care teste, care declarații anume. E o strategie clasică și adesea eficientă, mai ales într-un dosar unde totul stă în particularizare.

Momentul e prost ales sau foarte bine ales

Depinde de unde privești. Pe 10 iulie, aceeași instanță londoneză a respins majoritatea acuzațiilor dintr-un proces uriaș, purtat în numele a circa 1,6 milioane de proprietari britanici de diesel, care susțineau că producătorii montaseră dispozitive de fraudare a testelor. Producătorii au salutat hotărârea, iar apelurile rămân posibile.

Cu alte cuvinte, industria tocmai câștigase runda cea mai importantă, iar TfL vine imediat după cu o acțiune care se sprijină pe aceeași premisă de bază. Instanța a decis să suspende dosarul TfL până în octombrie, tocmai ca să nu judece de două ori aceeași chestiune de fapt.

Ce înseamnă practic: dacă litigiul principal se închide definitiv în favoarea producătorilor, cazul TfL devine foarte greu de susținut. Dacă apelul răstoarnă ceva, dosarul TfL redevine periculos. Deci nu e un proces separat, ci unul care așteaptă rezultatul celuilalt.

Ce are asta de-a face cu România

Direct, nimic. Nu avem ULEZ, iar hotărârile instanțelor britanice nu produc efecte la noi. Dar sunt două fire care ne privesc, și merită separate clar.

Primul: încadrarea pe normă Euro. La noi, tot ce ține de emisii se calculează administrativ, după norma înscrisă în cartea de identitate a vehiculului. Impozitul local se ajustează după ea, iar proiectele de tarifare a drumurilor pleacă tot de la ea. Nimeni nu îți măsoară mașina în trafic ca să vadă ce scoate cu adevărat.

Consecința e liniștitoare și enervantă în același timp. Liniștitoare, pentru că o dispută despre emisii reale în alt stat nu îți schimbă încadrarea din acte și nici impozitul. Enervantă, pentru că înseamnă că sistemul nostru se bazează integral pe cifra declarată de producător, exact cifra pusă la îndoială la Londra.

Dacă vrei să verifici că măcar încadrarea administrativă e corectă la tine, am scris despre cum verifici norma Euro din cartea de identitate și cum ceri recalcularea impozitului atunci când primăria a folosit o normă greșită. Se întâmplă mai des decât ai crede și se rezolvă cu o cerere.

Al doilea: zonele cu emisii reduse. Londra e modelul spre care se uită toată lumea când discută restricții urbane, iar la noi subiectul revine periodic. Am detaliat ce e proiect și ce e realitate în articolul despre zonele cu emisii reduse din România. Procesul de la Londra arată o slăbiciune de proiectare a oricărui astfel de sistem: dacă taxa depinde de o declarație a producătorului, întreaga construcție depinde de corectitudinea acelei declarații.

Pentru cine cumpără diesel de import

Un cuvânt despre ce nu înseamnă știrea asta, pentru că văd deja cum poate fi răstălmăcită.

Nu înseamnă că mașinile diesel vizate devin ilegale, nu înseamnă că își pierd omologarea și nu înseamnă că nu mai pot fi înmatriculate. Vorbim de o dispută civilă despre bani între un operator de transport și niște companii, nu despre o retragere de omologare.

Ce rămâne valabil pentru cumpărătorul român e vechea regulă: la un diesel de import contează norma din acte, istoricul de service și starea sistemului de tratare a gazelor. Un filtru de particule scos sau o valvă de recirculare capsată sunt probleme reale, imediate și ale tale, spre deosebire de un proces care se judecă la Londra. Am strâns capcanele concrete în ghidul despre ce verifici la importul din Germania.

Concluzia mea: dosarul TfL e mai interesant ca precedent decât ca sumă. Dacă un oraș poate cere despăgubiri pentru taxe neîncasate din cauza unor date de emisii greșite, se deschide o cale pe care o pot urma și alte administrații. Deocamdată, instanța a apăsat pauza până în octombrie.

Întrebări frecvente

Ce cere concret Transport for London?

Până la un miliard de lire despăgubiri de la mai multe grupuri auto, printre care Stellantis, Jaguar Land Rover, BMW și Nissan. Susține că mașinile diesel au fost prezentate drept conforme deși nu erau, iar astfel au intrat în zona cu taxă fără să plătească.

Cât costă taxa pe care ar fi evitat-o?

12,50 lire pe zi, tariful zonei cu emisii ultra-reduse din Londra. Se plătește pentru fiecare zi în care intri în zonă cu un vehicul care nu respectă pragul de emisii, iar acțiunea vizează diesel fabricate acum peste unsprezece ani.

Nu au câștigat producătorii procesul de dieselgate în iulie?

Au câștigat prima etapă. Pe 10 iulie, instanța britanică a respins majoritatea acuzațiilor aduse de circa 1,6 milioane de proprietari. Apelurile rămân posibile, iar cazul TfL e o acțiune separată, suspendată până în octombrie.

Are legătură cu impozitul auto din România?

Nu direct. La noi, impozitul și eventualele restricții se calculează după norma Euro înscrisă în cartea de identitate a vehiculului, nu după emisiile măsurate în trafic. O dispută despre emisii reale în alt stat nu îți schimbă încadrarea din acte.

---

Surse: suma reclamată de până la un miliard de lire, numele grupurilor vizate (Stellantis, Jaguar Land Rover, BMW, Nissan), temeiul juridic invocat (fraudă și neglijență), formularea avocatului TfL, legătura cu taxa zilnică de 12,50 lire a zonei cu emisii ultra-reduse, faptul că acțiunea vizează diesel fabricate acum peste unsprezece ani, lansarea acțiunii în 2024, audierea de la finalul lui iulie 2026, suspendarea până în octombrie și replica avocaților producătorilor provin din relatarea Financial Times din 29 iulie 2026, preluată de agenția Press Association. Hotărârea din 10 iulie 2026, prin care instanța britanică a respins majoritatea acuzațiilor aduse în numele a circa 1,6 milioane de proprietari, provine din relatarea The Guardian de la aceeași dată. Nu am putut consulta direct dosarul instanței, deci lista completă a pârâților poate fi mai lungă decât cea citată. Regimul românesc al normei Euro pentru impozitul local se bazează pe Codul Fiscal și pe datele din cartea de identitate a vehiculului. Verificat la 29 iulie 2026.