Italia închiriază mașini noi cu 100 de euro pe lună celor cu venituri mici. Rabla noastră rezolvă altă problemă, pentru alți oameni

Italia a pornit un program prin care o familie cu venituri mici poate lua o mașină nouă cu 100 de euro pe lună, TVA inclus, pe minimum trei ani. Nu e o subvenție la cumpărare, ci o închiriere subvenționată, deschisă până în 2030. Comparația cu Rabla nu e despre care program e mai generos, ci despre ce problemă alege fiecare stat să rezolve.

Pe scurt

• Programul italian se numește închiriere socială și e administrat de automobil clubul italian, la inițiativa ministerului industriei.
• Condiții: 100 de euro pe lună cu TVA inclus, minimum 36 de luni, 12.000 km pe an, indicator de venit sub 30.000 de euro, casarea obligatorie a unei mașini de până la Euro 4 deținute de cel puțin un an.
• Mașinile eligibile sunt autoturisme noi, cel puțin Euro 6, cu emisii de maximum 135 g CO2/km. Deci nu doar electrice.
• La final poți cumpăra mașina cu 10% sub valoarea de piață sau o predai. Programul e activ până la 30 iunie 2030.
• Rabla 2026 dă 18.500 de lei pentru o electrică, dar presupune că ai restul banilor.

Cum arată schema italiană, în detaliu

Merită citite condițiile exact, pentru că diavolul stă în ele și pentru că prin presă a circulat varianta simplificată „mașină electrică nouă cu 100 de euro”.

Contractul are minimum 36 de luni, iar rata e de 100 de euro pe lună cu TVA inclus. Limita de rulaj e 12.000 km pe an, adică o mie de kilometri pe lună. Beneficiarul trebuie să fie persoană fizică, cu indicatorul italian de situație economică sub 30.000 de euro, iar la dosar trebuie casată o mașină de până la norma Euro 4, deținută de cel puțin douăsprezece luni.

Mașina se ia dintr-o listă de autoturisme noi din categoria M1, înmatriculate în Italia, cu normă minimum Euro 6 și emisii de cel mult 135 de grame de CO2 pe kilometru. Pragul ăsta e important: la 135 g intră electrice, hibride și o parte dintre termicele mici eficiente. Nu e un program exclusiv pentru electrice, deși comunicarea publică a lăsat impresia asta.

La finalul celor trei ani ai două variante: cumperi mașina cu o reducere de 10% din valoarea de piață sau o predai și ieși. Programul rămâne deschis până la 30 iunie 2030.

Ce rezolvă fiecare program

Aici e miezul, iar comparația directă a sumelor duce în eroare. Cele două scheme atacă bariere diferite.

Rabla rezolvă prețul. Îți dă 18.500 de lei pentru o electrică, 15.000 pentru un plug-in hibrid, 12.000 pentru un hibrid și 10.000 pentru un termic. E o reducere la cumpărare. Ca să o folosești, trebuie să vii cu restul: cu economii, cu credit sau cu leasing. Voucherul nu îți dă o mașină, ci o face mai ieftină.

Închirierea socială rezolvă accesul. Nu îți reduce prețul mașinii, ci elimină nevoia de capital. Nu ai avans, nu ai credit, nu ai dosar de bancă. Ai o rată de 100 de euro pe lună și o mașină nouă în curte. În schimb, nu ești proprietar și ai o limită de kilometri.

Pune-le una lângă alta și vezi cine rămâne pe dinafară la fiecare. La Rabla, omul care nu are cei 60 sau 80 de mii de lei rămași după voucher. La schema italiană, omul care face 30.000 de kilometri pe an sau care are venituri peste prag.

Ce s-a întâmplat la noi pe 20 iulie

Rabla 2026 s-a deschis pe 20 iulie la ora 10:00, iar în prima oră au intrat 11.289 de dosare, care au blocat aproape jumătate din bugetul de 300 de milioane de lei. Singura linie epuizată rapid a fost cea de motociclete: cele 15 milioane s-au dus în nouă minute.

La mașini nu s-a epuizat nimic în prima zi, contrar impresiei generale. Am detaliat cifrele în analiza primei ore de Rabla, iar procedura completă e în ghidul de înscriere pas cu pas.

Dar uită-te la structura cererii, pentru că spune ceva. Pe linia de electrice, media pe dosar a ieșit 17.799 de lei, foarte aproape de plafonul de 18.500. Adică cei care s-au înscris au cerut covârșitor electrice pure, nu plug-in hibride. Iar ca să ceri o electrică nouă cu un voucher de 18.500 de lei, trebuie să ai restul, care la modelele accesibile de pe piață înseamnă tot un ordin de mărime de zeci de mii de lei.

Cu alte cuvinte, Rabla îi ajută pe cei care oricum cumpărau. E o afirmație dură, dar e ce arată cifrele: programul mută decizia mai devreme și o îndreaptă spre electric, nu creează cumpărători noi din oameni care nu aveau bani de mașină.

Ce nu e bine la modelul italian

Nu vreau să vând schema italiană ca soluție magică, pentru că are găuri reale.

Douăsprezece mii de kilometri pe an e puțin. Pentru un navetist de provincie sau pentru cineva care conduce pentru muncă, e restrictiv. Depășirile se plătesc, iar tarifele suplimentare pot mânca rapid avantajul.

Nu construiești patrimoniu. Plătești 3.600 de euro în trei ani și, dacă nu răscumperi, rămâi cu zero. La Rabla, indiferent cât ai adăugat, mașina e a ta și își păstrează o valoare reziduală.

Depinde de dispoziția pieței. Ca schema să funcționeze, trebuie să existe firme de închiriere pe termen lung dispuse să lucreze la aceste marje, iar statul să acopere diferența ani la rând. E o obligație bugetară pe patru ani, nu o plată unică.

Criteriul de venit taie și pe cine n-ar trebui. Un indicator de avere nu prinde totdeauna realitatea, iar pragurile creează efecte de prag: cine e cu un euro peste, plătește prețul întreg.

Ce cred

Cele două programe nu sunt concurente, ci complementare, iar noi îl avem doar pe cel care ajută pe cei ce se descurcau oricum.

Nu spun că Rabla trebuie desființată. Spune-i cum vrei, funcționează pentru ce a fost gândită: reînnoiește parcul și împinge spre electrificare pe cei aflați deja în piață. Am scris de altfel și despre ce lasă pe dinafară programul.

Dar dacă obiectivul declarat e scoaterea rablelor din trafic, atunci ținta nu e omul care își schimbă mașina la cinci ani. E omul cu un Euro 3 de douăzeci de ani, care nu se atinge de un credit și pentru care un voucher de 18.500 de lei nu schimbă nimic, pentru că problema lui nu e reducerea, ci suma totală.

Pentru omul ăla, o rată previzibilă de câteva sute de lei pe lună, fără avans și fără dosar de bancă, ar face mai mult decât orice voucher. Nu susțin că se poate copia italienește peste noapte: ne lipsesc și criteriul de venit funcțional, și o piață de închiriere pe termen lung dispusă să lucreze la marje mici. Dar merită observat că altcineva a pus problema altfel, iar rezultatul se vede în cine ajunge de fapt la o mașină nouă.

Până una alta, la noi discuția rămâne despre cât costă să ții o mașină pe an, nu despre cum ajungi la una.

Întrebări frecvente

Cum funcționează închirierea socială din Italia?

Contract de minimum 36 de luni, cu 100 de euro pe lună cu TVA inclus și o limită de 12.000 km pe an. Se adresează persoanelor fizice cu un indicator de venit sub 30.000 de euro și cere casarea unei mașini de până la Euro 4, deținută de cel puțin un an.

Ce mașini intră în programul italian?

Autoturisme noi din categoria M1, înmatriculate în Italia, cel puțin Euro 6 și cu emisii de maximum 135 de grame de CO2 pe kilometru. Nu e un program exclusiv pentru electrice, cum s-a scris pe alocuri, ci unul pentru mașini cu emisii mici.

Rămâi cu mașina la final?

Nu automat. După cei trei ani poți să o cumperi, cu o reducere de 10% din valoarea de piață. Dacă nu o cumperi, o predai. Asta e diferența de fond față de Rabla, unde mașina e a ta din prima zi.

Ar putea funcționa ceva similar în România?

Tehnic, da. Ar cere însă un criteriu de venit funcțional și o piață de închiriere pe termen lung dispusă să lucreze la marje mici. Deocamdată nu există niciun proiect public în acest sens, deci e o comparație, nu un anunț.

---

Surse: condițiile programului italian de închiriere socială (rată de 100 de euro pe lună cu TVA inclus, durată minimă de 36 de luni, limită de 12.000 km pe an, indicator de situație economică sub 30.000 de euro, casarea obligatorie a unui vehicul de până la Euro 4 deținut de cel puțin 12 luni, autoturisme noi categoria M1 înmatriculate în Italia cu normă minimum Euro 6 și emisii de maximum 135 g CO2/km, opțiunea de răscumpărare cu 10% sub valoarea de piață, program activ până la 30 iunie 2030) provin din comunicatul oficial al Automobile Club d’Italia privind prezentarea programului împreună cu ministerul industriei, iulie 2026. Cifrele Rabla 2026 (valorile ecotichetelor, bugetul de 300 de milioane de lei împărțit pe trei linii, cele 11.289 de dosare din prima oră, epuizarea liniei de motociclete în nouă minute, media de 17.799 de lei pe dosar la linia de electrice) provin din datele Administrației Fondului pentru Mediu, detaliate în articolele noastre de la deschiderea sesiunii. Nu am convertit sumele între lei și euro, pentru că raportul depinde de cursul zilei. Nu există la data scrierii un proiect public românesc de închiriere socială, deci articolul compară două politici existente, fără să anunțe una nouă. Verificat la 30 iulie 2026.