Europa și-a depășit ținta de încărcare cu 80%. României îi mai lipsesc șapte stații pe coridoarele principale

Rețeaua publică de încărcare din Uniunea Europeană a ajuns la circa 1,1 milioane de puncte și depășește cu 80% ținta calculată în funcție de mărimea parcului electric, arată o analiză publicată pe 20 iulie de Transport & Environment. Singura țară rămasă sub prag e Malta. România trece și ea, dar dintr-un motiv care merită spus pe față.

Pe scurt

• Circa 1,1 milioane de puncte publice de încărcare în UE la finalul anului trecut, de cinci ori mai multe decât în 2020.
• Capacitatea agregată la nivelul Uniunii depășește cu 80% ținta stabilită în funcție de flota electrică (date de la finalul lui martie 2026).
• Malta e singurul stat membru care nu atinge ținta pe flotă.
• Pe coridoarele TEN-T Core, 79% din rețea îndeplinea în iunie 2026 ținta prevăzută pentru 2025.
• Circa 70 de stații amplasate strategic ar duce conformitatea Uniunii la 90% pe ținta de distanță. Șapte dintre ele ar trebui să fie în România.

Două ținte diferite, care se confundă des

Aici e cheia întregii discuții, așa că merită desfăcută înainte de orice cifră.

Regulamentul european privind infrastructura pentru combustibili alternativi, cunoscut ca AFIR, impune de fapt două lucruri distincte.

Primul e o țintă pe flotă: pentru fiecare mașină electrică înmatriculată, statul trebuie să asigure o anumită putere publică instalată, măsurată în kilowați. Cu cât ai mai multe electrice, cu atât ți se cere mai mult.

Al doilea e o țintă de distanță: stații de încărcare rapidă în curent continuu, de minimum 150 kW, la fiecare 60 de kilometri pe rețeaua principală de transport TEN-T. Aici nu contează câte mașini ai, ci câți kilometri de coridor european traversezi.

Sunt două socoteli complet diferite, iar o țară poate sta excelent la una și prost la cealaltă. Exact cazul nostru.

De ce România trece ușor primul test

Pentru că ținta pe flotă e proporțională cu parcul electric, iar parcul nostru electric e mic.

Logica e simplă și puțin ingrată: cu cât ai mai puține mașini electrice, cu atât ți se cere mai puțină putere instalată. Un stat cu 3% electrice din parc are de îndeplinit o obligație mult mai mică decât unul cu 25%.

Așa că, atunci când citiți că România îndeplinește ținta europeană de încărcare, traduceți corect: rețeaua ține pasul cu câte electrice avem, nu că e confortabilă pentru cine face București spre litoral în august. Sunt două afirmații diferite, iar prima nu o garantează pe a doua.

Nu e o critică adusă analizei, care măsoară exact ce și-a propus să măsoare. E o precauție la interpretare, pentru că cifra circulă des scoasă din context. Cum se mișcă parcul nostru electric față de restul Europei am detaliat în articolul despre cota electricelor pe piața europeană.

Cele șapte stații care ne lipsesc

Partea cea mai utilă a analizei e că nu se oprește la constatare, ci numără.

La nivelul Uniunii, aproximativ 70 de stații amplasate în puncte alese cu grijă ar ridica gradul de conformitate pe ținta de distanță la 90%. Nu 700, nu 7.000. Șaptezeci, pentru toată Uniunea.

Șapte dintre ele ar trebui să fie în România, adică o zecime din efortul european rămas, într-o singură țară. Cifra spune două lucruri în același timp: că mai avem goluri pe coridoare și că ele sunt concentrate, nu răspândite peste tot. Sunt tronsoane anume unde lipsește o stație rapidă, nu o problemă generalizată.

Analiza nu numește amplasamentele exacte, așa că nu vă spun eu care sunt. Dar ordinul de mărime e încurajator: șapte stații e o problemă rezolvabilă într-un an, nu un deceniu de investiții.

Vestea bună pe care rar o auziți

Golurile de pe ținta de distanță sunt concentrate în statele din estul Uniunii și în Spania. Aceleași state au însă, potrivit analizei, cele mai rapid crescânde rețele de încărcare ultrarapidă din Europa.

Cu alte cuvinte, decalajul se închide, chiar dacă s-a pornit de jos. Se vede și la noi: rețelele au început să apară în locuri unde acum trei ani nu exista nimic, inclusiv în parcările marilor lanțuri de retail, cum am scris când PPC Blue a anunțat stațiile din parcările Dedeman.

Ce contează pentru șofer nu e doar numărul de stații, ci puterea lor și arhitectura mașinii. O stație de 150 kW nu ajută la fel două mașini diferite, iar diferența ține de tensiunea sistemului, subiect pe care l-am explicat în articolul despre arhitecturile pe 400V și 800V.

Ce faceți cu informația asta

Dacă vă gândiți la o electrică și vă blochează întrebarea „dar unde o încarc”, răspunsul onest e nuanțat.

Pentru navetă și oraș, rețeaua actuală e suficientă de ceva vreme, iar încărcarea acasă rezolvă majoritatea cazurilor. Pentru drumuri lungi pe coridoarele principale, situația s-a îmbunătățit real, dar planificarea încă merită făcută, nu improvizată.

Operatorii, tarifele și aplicațiile de care aveți nevoie sunt comparate în ghidul complet al încărcării în România. Acolo găsiți partea practică, cea pe care nu o rezolvă nicio statistică europeană.

Întrebări frecvente

Câte puncte de încărcare publice are Uniunea Europeană?

Aproximativ 1,1 milioane la finalul anului trecut, de cinci ori mai multe decât în 2020, potrivit analizei Transport & Environment publicate în iulie 2026. Capacitatea instalată depășește cu 80% ținta europeană calculată în funcție de mărimea flotei electrice.

România îndeplinește țintele europene de încărcare?

Pe ținta calculată în funcție de flotă, da, ca aproape toate statele membre. Singura excepție din Uniune e Malta. Pe ținta de distanță de pe coridoarele TEN-T, România mai are lacune, iar analiza indică șapte amplasamente strategice care ar acoperi partea care lipsește.

Ce cere regulamentul european pentru autostrăzi?

Regulamentul AFIR cere stații de încărcare rapidă în curent continuu, de minimum 150 kW, la fiecare 60 de kilometri pe rețeaua principală TEN-T. La jumătatea lui 2026, 79% din rețeaua centrală îndeplinea ținta stabilită pentru 2025.

De ce România apare bine la capitolul capacitate?

Pentru că ținta pe flotă e proporțională cu numărul de mașini electrice înmatriculate. Un parc electric mic înseamnă o țintă mică, deci ușor de atins. Cifra spune că rețeaua ține pasul cu ce avem, nu că e confortabilă pentru un drum lung.

Se rezolvă problema încărcării pe autostradă în România?

Se îmbunătățește. Statele din estul Uniunii, România inclusiv, au printre cele mai rapide creșteri ale rețelelor de încărcare ultrarapidă din Europa, chiar dacă au pornit de jos. Golurile rămase sunt concentrate pe câteva tronsoane, nu răspândite peste tot.

---

Surse: cifrele privind numărul de puncte publice, depășirea țintei pe flotă, situația Maltei, gradul de conformitate de 79% pe rețeaua TEN-T Core și estimarea celor circa 70 de stații strategice (șapte în România) provin din analiza Transport & Environment publicată pe 20 iulie 2026, bazată pe date Eco-Movement și pe Observatorul european pentru combustibili alternativi. Datele acoperă finalul lunii martie 2026 pentru țintele pe flotă și iunie 2026 pentru rețeaua TEN-T Core. Cerințele de 150 kW la fiecare 60 de kilometri sunt din Regulamentul UE 2023/1804 (AFIR). Amplasamentele exacte ale stațiilor care lipsesc nu sunt precizate public în analiză.